Aceasta supa a fost indelung planificata. De doua saptamani imi doresc sa o fac, dar abia acum i-a venit randul. Din bucataria japoneza imi plac multe feluri de mancare, dar sushi nori si supa miso se afla pe primele locuri.
M-am familiarizat cu gusturile acestei bucatarii, in perioada in care am mancat macrobiotic. George Oshawa, la fel ca si regimul care ii poarta numele, este foarte cunoscut in lume si el abordeaza sanatatea si alimentatia din punctul de vedere al echilibrului energetic yin-yang.
Pe termen lung insa mie nu mi-a placut, desi efectele au fost spectaculoase, deoarece mereu am fost mare amatoare de cruditati si, in acest regim, baza o costituie macarea preparata termic. Oricum, am facut multe cure de cate 10 zile cu cereale yang (Regimul nr. 7 a lui Oshawa) si apogeul a fost ca am tinut 8 luni de zile, continuu, numai acest regim (serii de cate 10 zile cereale, cu 3 zile pauza intre ele, zile in care am mancat numai cruditati yang). Starea de purificare si solarizare a fost de exceptie. Pentru cei care au nevoie de mai multa energie yang, solara, este metoda cea mai eficienta. Multe boli cauzate de acest dezechilibru yin-yang pot fi vindecate cu succes prin aceasta metoda.
De miso m-am indragostit iremediabil in acesta perioada si daca o sa fiti curiosi sa cititi informatiile din link, o sa vedeti cate virtuti terapeutice are prin el insusi.
Am fost nerabdatoare sa vad cum o sa iasa si daca o sa ma satisfaca, comparativ cu ceea ce stiam eu ca este o supa miso traditionala. Rezultatul a fost entuziasmant. A iesit delicioasa. Am mancat incredibil de mult din ea.
Pentru cei care nu sunt familiarizati cu gusturile bucatariei japoneze, e posibil ca lucrurile sa fie insa diferite. Imi amintesc de un Craciun, acum cativa ani, cand eu si Adrian ne-am invitat toata familia la masa, am fost 10 persoane, ocazie cu care am vrut sa ii incantam cu preparate japoneze si indiene. Am vrut sa le facem o surpriza si sa le oferim altceva, ceva nou, care sa le aduca o experienta inedita. Noi cu gusturile educate in aceasta directie, fiind mari amatori de acest tip de mancare, am crezut ca am pregatit ceva exceptional, ei...am fost naivi. Daca nu as fi avut inspiratia sa fac o salata de boeuf (vegetariana), si daca Adrian nu ar fi facut un fel de mancare indian mai aproape de gustul lor, acel Craciun ar fi fost un fiasco. Supa miso si sushi au fost printre cele mai prost primite. Cred ca am parut chiar ciudati ca le-am oferit asa ceva.
De ce am povestit toate astea? Ca sa va avertizez ca trebuie o minima pregatire. Daca sariti direct de la bucataria traditionala romaneasca la o masa japoneza, e posibil sa nu va placa. Dar merita incercat. Pentru toate exista un inceput. Sunt multe alimente care initial nici mie nu mi-au placut, dar dupa ce m-am obisnuit, am devenit efectiv indragostita de ele. Obisnuintele alimentare actioneaza ca un drog asupra receptorilor nostrii si e nevoie de timp ca sa ne adaptam la alte gusturi si obiceiuri alimentare.
Pe termen lung insa mie nu mi-a placut, desi efectele au fost spectaculoase, deoarece mereu am fost mare amatoare de cruditati si, in acest regim, baza o costituie macarea preparata termic. Oricum, am facut multe cure de cate 10 zile cu cereale yang (Regimul nr. 7 a lui Oshawa) si apogeul a fost ca am tinut 8 luni de zile, continuu, numai acest regim (serii de cate 10 zile cereale, cu 3 zile pauza intre ele, zile in care am mancat numai cruditati yang). Starea de purificare si solarizare a fost de exceptie. Pentru cei care au nevoie de mai multa energie yang, solara, este metoda cea mai eficienta. Multe boli cauzate de acest dezechilibru yin-yang pot fi vindecate cu succes prin aceasta metoda.
De miso m-am indragostit iremediabil in acesta perioada si daca o sa fiti curiosi sa cititi informatiile din link, o sa vedeti cate virtuti terapeutice are prin el insusi.
Am fost nerabdatoare sa vad cum o sa iasa si daca o sa ma satisfaca, comparativ cu ceea ce stiam eu ca este o supa miso traditionala. Rezultatul a fost entuziasmant. A iesit delicioasa. Am mancat incredibil de mult din ea.
Pentru cei care nu sunt familiarizati cu gusturile bucatariei japoneze, e posibil ca lucrurile sa fie insa diferite. Imi amintesc de un Craciun, acum cativa ani, cand eu si Adrian ne-am invitat toata familia la masa, am fost 10 persoane, ocazie cu care am vrut sa ii incantam cu preparate japoneze si indiene. Am vrut sa le facem o surpriza si sa le oferim altceva, ceva nou, care sa le aduca o experienta inedita. Noi cu gusturile educate in aceasta directie, fiind mari amatori de acest tip de mancare, am crezut ca am pregatit ceva exceptional, ei...am fost naivi. Daca nu as fi avut inspiratia sa fac o salata de boeuf (vegetariana), si daca Adrian nu ar fi facut un fel de mancare indian mai aproape de gustul lor, acel Craciun ar fi fost un fiasco. Supa miso si sushi au fost printre cele mai prost primite. Cred ca am parut chiar ciudati ca le-am oferit asa ceva.
De ce am povestit toate astea? Ca sa va avertizez ca trebuie o minima pregatire. Daca sariti direct de la bucataria traditionala romaneasca la o masa japoneza, e posibil sa nu va placa. Dar merita incercat. Pentru toate exista un inceput. Sunt multe alimente care initial nici mie nu mi-au placut, dar dupa ce m-am obisnuit, am devenit efectiv indragostita de ele. Obisnuintele alimentare actioneaza ca un drog asupra receptorilor nostrii si e nevoie de timp ca sa ne adaptam la alte gusturi si obiceiuri alimentare.
Acum, puteti sa ziceti: "Ce lung preambul pentru o supa!". Da, asa este. Dar asta numai si numai pentru ca este o supa speciala. Este una dintre cele mai sanatoase supe pe care o cunosc. Priviti ingredientele si o sa intelegeti :
- 2-3 linguri pasta miso
- 4 cani apa de izor, la 40 de grade C
- 1/2 cana alge arame/wakame, hidratate in apa cateva ore
- 1 lingurita ghimbir ras
- 3 catei de usturoi tocati marunt
- 6-7 ciuperci shiitake uscate, hidratate (cateva ore) in apa cu 2 linguri sos de soia, Tamari/Shoyu si apoi taiate in felii foarte subtiri
- 1 ardei rosu taiat cubulete mici
- 1 cana cu praz, partea verde, taiat rondele fine
- (facultativ) 1 cana nuci braziliene, hidratate cateva ore in apa de izvor , si taiate felii
Se amesteca pasta miso cu putina apa calduta, apoi se aduga usturoiul , ghimbirul, algele, 1 ceasca de apa si se amesteca totul in blender. Se adauga restul de apa si se mai amesteca putin. Se toarna supa intr-un castron si se adauga restul ingredientelor. Putem sa pastram si cateva alge nemaruntite si sa le adaugam la sfarsit, intregi, in supa.
Buna Doina,
RăspundețiȘtergereImi place tare mult spiritul tau aventurier.
Te admir si retetele tale sunt inspirante pentru mine. Cel mai mult m-a intrigat la tine faptul ca ai reusit sa mergi pe carbuni incinsi, ai programat sa dormi in aer liber pe frigul acesta, si nu incetezi sa ma uimesti cu regimul Oshawa pe care l-ai tinut cu atata perseverenta.
Ma fascineaza puterea ta de a face asemenea lucruri.
La cursul de yoga, profesorul ne-a spus un lucru care m-a pus tare mult pe ganduri "desi toata lumea stie ce e bine si ce e rau, mereu alegem partea mai usoara si ne facem rau singuri"
Miso imi place si mie mult de tot, si supa e un deliciu. O sa fac si eu reteta aceasta, eu o faceam cu mai putine ingrediente, dar acelasi principiu.
Te imbratisez si mult curaj in continuare
Mia
Draga Mia,
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru aprecieri si "intrigari". Pentru mine aspectul cel mai fascinant este la cate lucruri "colosale" este programata fiinta umana sa faca fata si ce viata la limita subzistentei reuseste sa duca. E ca un fluture care nu si-a deschis aripile sa zboare, pentru ca nu s-a prins cum functioneaza asta si doar se limiteaza la a merge sovaielnic pe niste picioruse. Si asta, de cele multe ori, pentru ca nu indrazneste mai mult.
Suntem atat de hipnotizati de ceea ce ni s-a tot repetat, de-a lungul vietii, ca suntem si putem face, incat programele subconstiente functioneaza infailibil.
Dar daca ne schimbam modul in care gandim si perceptia asupra noastra si a realitatii in care traim, reusim sa facem infinit mai mult.
A merge pe carbuni incinsi si a dormi afara la temperaturi scazute nu e ceva special, exista aventuri mult mai mari, care ne asteapta si pentru care suntem perfect utilati. Aventura spiritului este cea mai frumoasa si incitanta aventura posibila si e un domeniu in care putem face foarte mult.
Am un filmulet cu mersul pe jar si te invit, daca iti face placere, sa arunci o privire. Conditiile de iluminare nu au fost foarte bune, dar se poate prinde esentia. Dupa aceasta trecere, a mai urmat inca una si apoi un mini dans (un fel de topaiala maramureseana), dar alea nu sunt cuprinse aici.
http://www.youtube.com/watch?v=BRyzrF3KQIw
Draga mea Doina,
RăspundețiȘtergerece ai facut tu mi se pare extraordinar, peste puterile mele de inchipuire, multumesc ca mi-ai aratat.
Am vazut video de doua ori si am fugit de la calculator sa gandesc la rece. Cred ca tu apari pe la min 7.49. Am lasat chiar si o noapte sa treaca peste gandurile mele. Te-am visat desigur.
Se facea ca eram colege de camera la fac si aveam cativa prieteni savanti, fiziceni si matematicieni cu care ne intretineam.
In rest ce sa zic,
sa avem vieti luminate.
Te imbratisez cu mare drag,
Mia
:)
RăspundețiȘtergereAdrian apare la minutul 4,07 si eu la 5,58 iar filmul se termina la minutul 7,49.
Stii, gandit retrospectiv, nu imi pare mare lucru. Chiar si atunci am fost putin dezamagita, m-am asteptat sa am o stare mai deosebita, un gen de transa, sau ceva de genul acesta, dar a fost ceva foarte normal. Pur si simplu am trecut peste jar. Temperatura la nivelul jarului era de peste 600 de grade C, iar grosimea lui era de 2-3 degete. Precizez asta pentru ca iluminarea nu era buna si cineva mi-a zis, dupa ce a vazut filmul, ca pare sa nu fi fost prea gros stratul de jar, :P de parca ar mai fi contat asta, daca era sa te arzi te-ai fi ars si pe o singura bucatica :))))
A fost o experienta deosebita, iar obiectivul vizat era sa constientizam ca suntem mai presus decat corpul fizic si ca spiritul controleaza materia. Si asa a fost!
Despre vis, ce sa spun, imi cam plac savantii, fizicieni, matematicieni... deci, cine stie, poate chiar am fost impreuna la un "party".
Scuze, am incurcat cifrele, dar te-am reperat.
RăspundețiȘtergereEste incredibil ce ati facut, importanta este zic eu si pregatirea dinainte.
Eu imi pun obiective mici dar ma bucur tare mult cand vad rezultate si cel mai mult imi place drumul dinainte a ceea ce reusesc. Cand deja pot sa fac bine ce mi-am propus mi se pare si mie incredibil de usor.
Multumesc ca imparatsesti cu noi.
numai bine va doresc,
Mia